Detalii găsiți aici.

1. Până acum, în afară de licitația cu cele mai frumoase fete și cei mai cocoloși băieți din online-ul clujean, vom mai avea de licitat (și de cumpărat, evident) următoarele:

• 2 camere web și o tastatură + mouse wireless oferite de Polus Center
• costum de bucătar al lui Adi Hădean – poză
• un nud în cărbune, realizat de Valentin Bar, oferit de Dan Ciulea – poză
• 3 roci de pe vulcanul Etna, oferite de Alex Ursa
• un cuțit/sabie oferit de caleaceaiului
• Un fular tricotat de Raluca pentru prietenul ei (primul cadou pe care i l-a făcut, e romantic). De asemenea, prietenul ei vinde la licitație servicii de reparații pentru calculator/imprimantă etc
• Un set format din brățară și inel de argint, cadou optim pentru 14 feb, 8 martie etc – oferit de Carmen Biriș

Cam asta e până acum. Dacă am uitat ceva, vă rog să mă trageți brutal de mânecă.

Vă puteți confirma participarea la eveniment (și vă rog să o confirmați!) fie pe facebook, fie pe vinsieu.ro (dacă aveți cont, la ambele, evident), fie aici, în comentarii.

Pentru Daniel, Mile își scoate la licitație casca pe care a purtat-o în războaiele de pe unde a transmis ca reporter. Au fost multe, iar casca aia probabil a însemnat o șansă la viață pentru el. E un obiect de suflet pentru Mile, și casca aia a văzut multe lucruri.

Pentru WWW Party 2, unde vom strânge bani pe care să-i donăm lui Daniel, deja mai mulți oameni au anunțat că vor să doneze obiecte pe care să le licităm. În afară de cele oferite de Polus, ni s-au oferit (spre a le licita) un tablou, o sabie și niște roci din vulcanul Etna. Zilele viitoare o să fac o listă completă cu donațiile și donatorii. Și o să vă rog insistent și repetat ca, dacă sunteți din Cluj, sau în trecere în 12 februarie, să veniți să le licitați. Și să vă rugați și prietenii și cunoscuții să vină. Cu cât strângem mai mulți bani, cu atât Daniel va fi mai aproape de transplantul care îi va salva viața.

UPDATE: Adi Hădean scoate la licitație tot vineri, la WWW Party 2, acest costum de bucătar (fără bonetă)

notă: e un post mai lung, dar vă rog mult să-l citiți cu atenție și până la capăt

Cred că ați auzit, zilele astea, vorbindu-se de Daniel. Dacă nu, am să vă spun, pe scurt. Daniel are 29 de ani și luna viitoare va fi tată pentru prima dată. În octombrie 2009 a fost diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică. Are nevoie de un transplant de celule stem hematopoietice care costă de la 120 de mii de euro în sus. Vi se pare mult ? Poate. Dar s-au strâns deja peste 30 de mii, în doar câteva zile.

Zânele luptă pentru Daniel. Oana a scos la licitație un inel, și nu unul oarecare. Anca, un colier.
Adi Hădean licitează o cină gătită de el. Chinezu licitează spațiu pe chinezu.eu. Tiberiu, o cină cu el la un restaurant de lux. Florin Chilian licitează partitura melodiei “Zece”. Mai sunt la licitație (și în curând vor fi pe site-ul lui Daniel) 10 ore de servicii de web development, o colecție de obiecte din Asia, tablouri, un card de discount la Violeta’s, un autograf original de la Robert Halford (Judas Priest). Or mai fi și altele, pe care nu le știu. ..

Noi (adică Lorand, Gabi, Ruben și cu mine) vom face săptămâna viitoare WWW Party 2. Va fi un altfel de party, pentru că vom încerca să strângem cât mai mulți bani pe care să-i donăm lui Daniel. Vom avea concert cu Aminda & Roje, Ionuț Mangu, Ion Onișor, Mishu Călian. Vom avea stand-up comedy cu Nicu Bendea de la Comedica.

Apoi, vom avea licitații. Deocamdată, știm sigur că vom avea licitație de băieți și licitație de fete. Unele dintre cele mai frumoase fete și unii dintre cei mai isteți băieți din online-ul clujean vor putea câștigate, respectiv câștigați, iar banii vor merge în contul lui Daniel. Vom mai avea o licitație cu obiecte donate de Polus Center. Sperăm să vă facem și câteva surprize – o să vă ținem la curent.

Seara pentru Daniel va avea loc pe 12 februarie, în Irish & Music Pub, pe str. Horea, nr. 5, de la ora 20.00. Sper sincer să veniți cât mai mulți și să arătăm că ne putem mobiliza pentru a ajuta un om să trăiască, să rămână soț și să fie tată, cum spunea Mihnea.

Un clip cu Daniel:

Cei care doresc să contribuie cu donații au la dispoziție următoarele conturi deschise la Banca Transilvania, pe numele Răduță Daniel Mădălin:

EUR: RO72BTRL06404201F02712XX
RON: RO57BTRL064013HAF02712XX

sau paypal, dacă intrați pe site-ul lui Daniel (în sidebar)

Liga Scriitorilor, ceva asociație de scriitori din Cluj, s-a gândit să propună Patriarhiei canonizarea lui Mihai Eminescu.

Oamenii ăștia – scriitori, oameni aparent cu carte, măcar ale lor dacă nu și ale altora  – lasă la o parte că omul Eminescu (nu poetul, da ? omul) n-a fost tocmai un băiat cuminte, că-i cam plăcea șprițu’ și îî cam plăceau fetele, lasă la o parte traiul lui cu Veronica Micle (o femeie măritată, la casa ei, căreia i-a mai și promis c-o ia de nevastă după ce a murit domnul Micle și n-a luat-o). Lasă toate astea deoparte (că deh, oameni suntem, toți o mai comitem) și propun sanctificarea lui Mihai Eminescu.

Și știți de ce ? Pentru că părinții lui erau ortodocși (se poate, deși am niște dubii, că familia tatălui lui era din Transilvania și pe-aici mai răruț cu ortodoxia prin anii ăia, da’ să zicem) dar, mai ales, pentru că, nu-i așa, din cele 14 mii de file scrise poet răzbate spiritul național-ortodox. Mai exact, cică

În întreaga operă a poetului descoperim fibra morală şi religioasă a neamului nostru, iar poetul naţional a devenit simbolul spiritualităţii româneşti în sânul căreia se află ca stâlp al românismului Biserica Ortodoxă Română

Sigur, în mijlocul spiritualității românești se află ca stâlp al românismului Biserica Ortodoxă Română. Numai dacă vă uitați la Eliade sau Culianu… a, sau ei n-au treabă cu spiritualitatea românească și cu stâlpul ei, de aia au plecat din România.

Ia să citim niște pasaje scrise de omul pe care Liga asta îl vrea sanctificat (luate de aici)

Însfârşit într-o zi, înainte de-a pleca, el o zăvorâ într-o odăiţă , o ridică în braţe, o aşeză pe o mesuţă naltă de noapte [îi desfăcu cu putere picioarele unul de altul] şi se ‘ntâmplă păcatul de două ori. (…) Noaptea fetiţa dormea la părinţi atunci ea intra numa-n cămaşă în odaia lui şi [sau pe jos sau de-a npicioarelea] el se ‘mbăta de frumuseţile ei.

sau din “Amalia”

Ah cum nu-i aicea nime
Să mă scap de mâncărime
Să storc boţul între craci
Să-i sug măduva din saci

Notă: să fie clar, poetul Eminescu e una și omul Eminescu e alta. Ce-a lăsat el literaturii e una, ce viată a trăit e alta. În aceeași idee, canonizarea lui Ștefan cel Mare mi se pare la fel de absurdă.

PS: Să citiți și ce scrie Maldita pe tema asta

Mi-e clar că sunt. Nu analizez lucrurile în profunzime, n-am gusturi cultivate, n-am criterii bine definite, n-am mai nimic. Și cel mai trist e că n-am păreri categorice

În ultima vreme, descopăr aproape zilnic simplitatea minții mele. De exemplu, ascult o piesă. Mă bucură, mă înveselește, mi se pare faină, o împart cu alții (am eu și defectul ăsta, că atunci când îmi place câte o chestie simt o nevoie aprigă s-o împart cu alții). După care văd o grămadă de oameni (care mai prieteni, care mai amici, care mai cunoscuți, da’ în general oameni despre a căror inteligență am o părere foarte bună) dând de pământ cu piesa aia. Sau văd un film care-mi place, după care ascult sau citesc, mut, aproape intimidat, părerile categorice ale oamenilor din jurul meu, care statutează cu o claritate de cristal că filmul ăla, care mie mi-a plăcut foarte tare, e o porcărie.

Numa’ întreb: vouă, cei care le-ați văzut, v-a plăcut Sherlock Holmes ? Dar Avatar ? Dar Invictus ? Dar The men who stare at goats ?

Pentru că aici intervin confuzia. Ascult sau citesc o părere care spune, în cel mai categoric mod, că Sherlock Holmes (e doar un exemplu, un fim care mie mi-a plăcut foarte tare, da ?) e o porcărie de film, cu actori care joacă slab, fără poveste și care n-are nimic în comun cu marele personaj. Mă intimidez – sunt așa de superficial că mie mi-a plăcut porcăria aia. Las capul în jos – ce naiba, eu nu mă pricep așa de bine la filme, n-am curaj să spun în cel mai categoric mod că e un film bun. Și mă confuzez – ok, ăsta din fața mea spune categoric că e un film prost, da’ cel din dreapta spune la fel de categoric că-i un film bun.

Numai eu nu pot spune categoric nimic.

Parcă nici să spun categoric că sunt superficial și confuz nu-mi vine – totuși, nu mă pricep așa bine la superficialitate și confuzie.

Pe scurt, Tiberiu Lovin este presat de DIICOT să dezvăluie o sursă. Și el nu vrea. În lumea civilizată, se consideră că protejarea surselor stă la baza libertății presei. În România, dacă respecți codurile deontologice și principiile europene, riști să faci pușcărie.

Citiți cu atenție acest articol, la Julius.

Materialul pentru care Tiberiu are problemele astea este acesta. Cum bine zice Rabi Mordechai, hai să dăm toți link către el, să vedem, ne ia pe toți ?

Pentru că a fost o săptămână plină cu tot felul de chestii, cea mai de samă fiind faptul că-s cobză de răcit, n-am apucat să fac două lucruri.

1. La mulți ani Trilulilu, care a împlinit ieri minunata vârstă de 3 ani.
2. Leapșa de la Rabi Mordechai, care mă întreabă cu ce ne mai râdem noi când o trece flama violetă (care io sper c-a trecut, între timp). Și răspunsul meu e simplu. O să ne râdem de orice. Pentru că ce altceva mai putem face ?

Gata, mă duc să zac.

Un SMS primit acum 5 minute îmi spune că la Realitatea Cluj tocmai au fost dați afară 15 oameni (din 33 în total). Am o confirmare, mai aștept una înainte să zic că e mai mult decât un zvon. Oricum, dacă aveți confirmări/infirmări, vă aștept la comentarii.

UDPATE 1: Aparent, directorul stației, Lucian Danciu, a anunțat angajații că fiecare angajat trebuie să aleagă între reducerihttp://www.andreicrivat.ro/ salariale (20-30%) sau plecare. Deadline-ul pentru alegere încă n-a fost stabilit. La un moment dat, angajații fiecare angajat trebuie să decidă dacă rămâne pe salariu mai mic sau pleacă. Dacă mai aflu ceva, revin

Astăzi au fost reținuți 2 băieți despre care se crede că sunt autorii jafului de la Banca Transilvania, de acum aproape 1 an. Detalii aici.

Trecem peste faptul că a durat un an să prindă niște băieți din cartierul Mănăștur, care nu cred că erau spărgători de talie mondială, paramilitari sau ce prostii s-au mai vehiculat atunci. Erau 2 băieți. Bine că i-a prins, în fond.

Ne oprim însă un pic la faptul că cei doi arestați astăzi locuiau la 150 de metri de bancă. Și la faptul că

in acea seara de 13 februarie cei doi tineri au disparut in spatele unor blocuri, fiind posibil ca acestia sa se fi deplasat chiar si acasa.

Băi, deci cum ? Ăia au spart banca și au plecat acasă, pe jos, în timp ce Poliția făcea filtre la intrarea în oraș, căuta o mașină neagră prin oraș și stabilea traseele posibile pe care autorii jafului ar fi putut fugi din țară ? Iar ăia erau la 150 DE METRI distanță ?

Trebuie să ai un pic de tupeu, cred. Să spargi o bancă și să mergi acasă, în spatele băncii, când pe tine te caută o mulțime de poliție… nu-i de colo.